Exista un adevar simplu si crud despre noi oamenii: Inainte de orice aspect material sau tot ce ne da o forma fizica, suntem energie.
Nimeni nu cere de fapt ceea ce se poate vedea cu ochiul sau se poate atinge cu mana. Cerem de la ceilalti ceea ce ne lipseste in profunzime – iar atunci cand nu stim cum sa cerem cu adevarat prin cuvinte, incepem sa cersim energetic. O facem stangaci si poate uneori disperat, alteori elegant mascat ca si cum totul ar fi firesc. Dar in spatele celor mai obisnuite gesturi se ascund strigate invizibile: de atentie, de iubire, de validare, de aprobare, de apartenenta.
Fiecare om pe care l-am intalnit vreodata a cersit de la noi ceva energetic, intr-un fel sau altul si viceversa. Unii o fac constient, insa marea majoritatea nu.
Si poate cel mai dureros este ca uneori cerem energie chiar de la oamenii pe care pretindem ca ii iubim cel mai mult.
Cand corpul cere, de fapt sufletul striga
De-a lungul anilor, in terapii, sesiuni energetice si povesti reale de viata, exista un tipar care se repeta aproape matematic: oamenii care au un deficit acut de afectiune nu cauta neaparat trupuri, ci confirmari energetice ca ei exista, ca sunt vazuti de ceilalti, ca sunt intregi, suficienti, capabili, etc.
Un barbat care isi schimba partenerele foarte des nu cauta sex, ci linistea aceea din cateva secunde dupa ce este imbratisat; momentul in care dispare golul. O femeie care spune ca „are nevoie doar de putina apropiere fizica” isi doreste, de fapt, sa fie tinuta in brate suficient de mult incat sistemul ei nervos sa-si aminteasca cum e sa se simta in siguranta ca mai apoi sa se linisteasca.
Am intalnit oameni care se agatau de intimitate ca de o sursa de oxigen. Credeau ca isi doresc atingeri, saruturi, mangaieri sau nopti alaturi de calalalt. De fapt isi doreau ca cineva, pentru cateva clipe, sa le repare fisurile interioare cu o imbratisare.
De aceea, fuga dupa conexiune fizica nu este intotdeauna despre nevoile trupesti. Poate aceste nevoi nu sunt nici macar 1% din adevaratele motive.
Este despre o energie din spate care spune:
„Tine-ma, altfel ma destram.”
Cersitul atentiei – strigatul cel mai putin recunoscut
Exista si oameni care nu cer neaparat afectiune, ci atentie.
Iar aici metodele pot deveni uneori destul de dureroase.
O femeie mi-a povestit o situatie pe care am regasit-o apoi in multe cazuri. Nu primea atentie de la partener decat atunci cand el era suparat pe ea. Asa ca in timp, subconstientul ei a asociat conflictul cu validarea. Cand linistea se instala prea mult timp, ea crea involuntar situatii tensionate doar ca sa-l auda ridicand tonul. Si asta nu pentru ca ii placea ce se intampla, ci pentru ca era singurul mod prin care simtea ca exista in realitatea lui, ca e acolo, ca o vede, ca ii pasa.
Un alt exemplu: un adolescent care isi umilea fratele mai mic in fata prietenilor, pentru ca acela era singurul moment in care ceilalti se uitau la el cu atentie. Fie si pentru motive gresite, era un contact energetic pe care altfel nu il primea.
Cand cineva prefera conflictul in locul indiferentei acela este infometat energetic…si nu stii niciodata ce se afla de fapt acolo in plan invizibil.
Cam tot ce se intampla la nivel global cu toate sistemele si toate programele create, toate aceste grupuri de entitati din spatele acelor reclame frumoase pe care le vedem in orase, ,mall-uri, mass-media, etc. Toate se hranesc, la propriu, cu energia noastra si atentia pe care o acordam lor chiar si pentru cateva secunde. Dar aici intram intr-o zona mult mai ampla pe care o vom dezbate poate intr-un alt articol.
Cersitul validarii – oglinda care tine lumea in loc
Validarea este o alta forma de hrana subtila.
Unii oameni isi construiesc intreaga personalitate in functie de reactiile celorlalti. Fiecare compliment devine o pastila de supravietuire si o crestere a egoului iar fiecare critica devine o frustrare, o prabusire.
Un tanar imi spunea la un moment dat: „Daca nimeni nu-mi zice ca sunt bun in ceea ce fac, simt ca tot ce fac este gresit.”
Aceasta este o foame veche, transmisa uneori din stramosi iar apoi in copilarie, in care parintii/adultii au oferit doar iubire conditionata („daca iei nota mare, esti laudat si iubit…iar daca iei nota mica esti tratat cu dispret si pedepsit”- un fel de „te iubesc doar daca faci un efort si daca arati ca esti bun la ceva, altfel nu te iubesc” ) Cam asa se traduc aceste comportamente in plan subtil iar subconstientul inregistreaza toate aceste mesaje si le transforma in programe care mai apoi deruleaza in mintile noastre si ne dirijeaza vietile. Iar apoi nu mai vorbim de celelalte influente care interfereaza cu aceste programe.. iarasi un alt subiect care poate fi dezvoltat intr-o alta discutie.
Exista si varianta opusa: oamenii care isi afiseaza succesul, realizarile, hainele, statutul social – poate nu neaparat din mandrie, ci dintr-o lipsa. Ei nu se lauda, ci intreaba:
„Ma vede cineva?”
„Prin ochii tai, pot sa ma simt si eu valoros?”
⚱️
Cersitul aprobarii – mecanismul tacut al oamenilor nesiguri
Aprobarea este una dintre cele mai ignorate forme de dependenta energetica.
Am vazut femei puternice, stralucitoare, independente, care totusi nu puteau lua o decizie fara a intreba pe cineva sau care aveau nevoie constanta de aprobarea celorlalti pentru a-si mentine un anumit ritm. Iar asta nu pentru ca nu ar fi fost competente dar pentru ca energia lor interioara soptea: „Daca gresesc, nu voi mai fi iubita.” (bineinteles acest mesaj este transmis in mod incostient, nu este neaparat o voce pe care o auzi in cap si iti spune cu exactitate aceste cuvinte..)
Am vazut barbati puternici care aveau nevoie ca partenera sa fie de acord cu fiecare pas pe care il fac, altfel simteau ca se destabilizeaza. Pentru ei, aprobarea era modul in care masurau daca sunt suficienti, daca sunt buni, daca sunt acceptati, utili, etc.
Cersitul aprobarii este o rana profunda, asccentuata in copilarie in care persoana nu a fost invatata sa se simta in siguranta in propriile alegeri.
”Este in regula ce aleg eu?” „Ai fi de acord cu decizia mea, este una buna?”
Copiii, batranii si dinamica cersitului energetic
Copiii sunt cei mai sinceri si simpatici cersetori energetici. Ei trag de tine, se agata, intreaba de zece ori acelasi lucru, vin peste tine doar ca sa fie acolo.
Nu pentru informatie, ci pentru conexiune.
Batranii, in schimb, cer energie prin povesti repetate. Cand iti spun aceeasi poveste pentru a cincea oara, ei nu cauta neaparat sa-ti transmita ceva nou, ci sa le confirmi existenta. Sa le spui, prin prezenta ta:
„Te vad. Contezi. Esti aici.”
⸻
Intre barbati si femei exista un schimb constant, de cele mai multe ori inconstient
Femeile cer energie emotionala. Barbatii cer energie de stabilitate.
Dar ambele cereri sunt ascunse.
Un barbat care cauta sex prea des, in realitate, cauta reasigurare ca este dorit si suficient.
O femeie care cere explicatii la nesfarsit vrea, de fapt, sa simta ca nu va fi abandonata.
Femeile ofera energie de conectare.
Barbatii ofera energie de directie.
Cand unul dintre ei intra in deficit, incepe cersitul.
Tot ceea ce vedem este doar varful unui iceberg energetic
La suprafata vedem: mesaje insistente, gelozii, cereri absurde, furie, retrageri, nopti petrecute cu straini, expunere exagerata, nevoia de control, taceri care dor, etc.
Dar toate acestea sunt doar limbajul comportamental al unor nevoi energetice mult mai profunde. Oamenii nu cersesc comportamente. Oamenii cersesc energie. Cand cineva te cearta, se teme. Cand cineva te minte, ii lipseste siguranta. Cand cineva fuge, ii lipseste rabdarea interioara si curajul. Cand cineva se agata, ii lipseste increderea. Cand cineva te foloseste, ii lipseste puterea.
Toti suntem fiinte energetice care incearca sa supravietuiasca intr-o lume materiala, mentala si emotionala care nu ne-a invatat niciodata cum sa ne hranim corect.
Realitatea dura despre cersetorii energetici
Daca tragi cortina si privesti cu adevarat, o sa descoperi ceva ce putini au curajul sa accepte:
Cersitul energetic este mecanismul prin care lumea functioneaza in fiecare zi.
Oamenii nu sunt autonomi energetic asa cum le place sa creada. Putini sunt cu adevarat autosuficienti. Cei mai multi isi incarca bateriile din: reactiile celorlalti, prezenta altora, aprobarea, atentia, afectiunea sau drama celorlalti.
Unii iau energie prin mila, altii prin seductie. Unii prin victimizare iar altii prin forta. Unii prin dependenta. Unii prin manipulare subtila.
Nu pentru ca sunt neaparat „rai” ci pur si simplu pentru ca altfel nu ar face fata vietii.
In realitate, suntem toti niste antene vibrationale care se hranesc unele din altele. Cand energia e stabila in tine, nu mai ceri nimic pentruca nu ai nevoie. Cand nu este, lumea devine rezervorul tau.
Tot ceea ce vedem la suprafata: conflicte, dependente, relatii intense, lupte, pasiuni, rupturi sunt doar ecouri ale unor energii care striga din spate.
Nu exista oameni toxici, doar oameni flamanzi. Nu exista oameni reci, doar oameni epuizati. Nu exista oameni rai, doar oameni care nu si-au gasit propria sursa. Si, poate cel mai important: Nu exista cerere fara o rana in spate.
Iar cand intelegi asta, incepi sa vezi lumea asa cum este cu adevarat: un teatru in care sufletele isi striga nevoile prin gesturi, cuvinte, comportamente si reactii care par omenescul din fata, dar sunt, in realitate, doar energia din spate care cere sa fie auzita.
Cum sa ne umplem energetic singuri (sau cu ajutorul celorlalti)
Dupa ce intelegi ca nevoile tale nu sunt defecte, ci semnale energetice, apare intrebarea esentiala: „Si acum ce fac cu mine?”
Pentru ca nu este suficient sa stii ca esti un cersetor energetic. Trebuie sa inveti sa devii un generator energetic. Nu este usor, dar este posibil.
Iar schimbarea incepe cu constientizare, continua cu restructurare si se solidifica prin repetitie.
1. Observa-te fara sa te judeci
Primul pas este simplu, dar greu in practica: sa recunosti cand ceri energie in moduri indirecte.
Intreaba-te sincer: „De ce scriu acest mesaj? ” „Ce vreau cu adevarat cand provoc un conflict? ” „Ce sper sa primesc cand ma victimizez? ”„ Ce vreau sa aud cand cer aprobarea cuiva? ” „Ce lipsa incerc sa umplu cand caut afectiune fizica? ”
Si nu te pedepsi pentru ce descoperi. Nu inseamna ca esti defect. Esti doar conditionat. Ai invatat aceste tipare cand erai prea mic ca sa ai variante mai bune.
Constientizarea nu rezolva totul, dar iti da o noua libertate: nu mai actionezi pe pilot automat.
2. Incepe sa oferi tie ceea ce ai cerut altora
Ce cerem cel mai tare este exact ceea ce nu stim sa ne dam singuri.
– Vrei atentie? Ofera-ti momente de prezenta, ritualuri mici, timp cu tine.
– Vrei validare? Invata sa-ti recunosti valorile si realizarile, chiar si cele mici.
– Vrei aprobare? Antreneaza decizia: fa alegeri fara sa intrebi pe nimeni si observa ca nu se prabuseste lumea.
– Vrei afectiune? Creeaza confort fizic pentru corpul tau: paturi moi, haine placute, atingeri constiente, miscari lente.
Poate nu este suficient la inceput, stiu. Dar este un start. Si fiecare milimetru de autonomie energetica conteaza.
3. Invata sa ceri direct, nu energetic
Unul dintre cele mai revolutionare lucruri este sa transformi cererea energetica in cerere verbala.
In loc sa intri in conflict ca sa primesti atentie, poti spune calm: „Am nevoie sa fii prezent cu mine 10 minute.”
In loc sa astepti ca cineva sa simta ca iti este greu, poti spune: „Sunt vulnerabil acum, ai putea sa ma asculti?”
In loc sa ceri sex ca sa te simti dorit, poti spune: „Am nevoie sa simt ca sunt important pentru tine.”
Pare simplu dar este profund. A cere direct inseamna maturitate energetica sau emotionala.
4. Foloseste oamenii nu ca pe surse, ci ca pe oglinzi
Oamenii nu trebuie folositi ca baterii, ci ca reflexii.
Cand cineva iti ofera stabilitate, invata ce parte din energia lui te linisteste si cultiva acea calitate in tine.
Cand cineva iti ofera afectiune, observa ce te atinge si recreeaza acele gesturi cu tine insuti.
Cand cineva te sustine, lasa-te inspirat dar nu deveni dependent.
7. Invata sa stai cu golul
Pare paradoxal, dar uneori singurul mod sa te umpli este sa nu fugi de golul din tine. Senzatia aceea de dor, de lipsa, de neliniste, de foame afectiva…este de fapt, strigatul unei parti din tine care nu a mai fost ascultata de ani de zile.
Daca, in loc sa o astupi prin oameni, stai cu ea, respiri si o asculti, vei descoperi ceva incredibil: Golul nu te raneste atunci cand il privesti. Te raneste doar cand fugi de el.
Uneori, ceea ce numim “relatii”, “conexiuni” sau “chimie” nu sunt altceva decat mecanisme vechi care se reactiveaza in noi. Ne agatam, ne pierdem, ne dorim disperat ceva de la cineva care nu poate sau nu vrea sa ne dea ceea ce credem ca ne lipseste. Iar asta nu pentru ca suntem slabi sau insuficienti, ci pentru ca, undeva in spate, exista un gol pe care l-am invatat sa-l acoperim cu prezenta altcuiva.
Adevarul e ca multi oameni ajung sa confunde intensitatea emotionala cu iubirea. Dar intensitatea nu inseamna intotdeauna adevar, ci doar ca s-a atins in noi o rana veche, o memorie afectiva pe care mintea o recunoaste. De aceea uneori cand cineva ne respinge, se activeaza cel mai profund instinct: lupta pentru validare. Nu pentru acea persoana, ci pentru versiunea noastra care nu a primit candva ce avea nevoie.
Cand ne dorim pe cineva care nu ne ofera nimic inapoi
Ne dorim pentru ca scenariul ne e familiar. Pentru ca am fost educati sa alergam dupa ceea ce ne lipseste, nu sa ramanem acolo unde suntem hraniti. Pentru ca mintea noastra se simte “acasa” in haos, in asteptare, in nesiguranta si aceasta crede ca poate repara ceva vechi prin cineva nou.
Si totusi, un adevar simplu ramane
Daca cineva vrea sa fie acolo, este. Daca cineva simte, arata. Daca cineva poate, ofera. Restul sunt povesti pe care ni le spunem ca sa justificam durerea.
Ca sa nu mai alergi dupa substitutii emotionale, ai nevoie sa-ti umpli viata cu surse reale de energie — acele ancore simple care nu cer nimic inapoi si nu te golesc. Poate fi miscarea blanda, care iti aduce corpul inapoi in viata, sau respiratia constienta, care te aseaza din nou in tine. Poate fi natura, cu felul ei calm de a te reechilibra, sau creativitatea, care iti reaprinde scanteia. Pentru unii sunt ritualurile mici, pentru altii comunitatile sanatoase in care te simti vazut fara sa fii consumat. Apoi sunt animalele, care daruiesc prezenta pura, munca cu sens, relatiile echilibrate, somnul care reface si linistea care face loc adevarului interior. Cand ai destule izvoare reale, nu mai alergi dupa cei care nu pot sau nu vor sa-ti ofere ceea ce cauti — pentru ca nu mai cauti golul, ci continutul.
Schimbarea vine atunci cand incepi sa-ti observi mecanismele cu sinceritate, fara critica si fara graba. Cand intelegi ca nu esti defect, ci doar programat prin experientele trecute sa reactionezi intr-un anumit fel. Ceea ce ai repetat ani intregi, vei schimba doar prin blandete, constientizare si practica: prin a te opri un moment inainte de a te arunca intr-o stare, prin a respira cand te simti atras de cineva care nu-ti face bine, prin a alege constient relatii care te hranesc, nu doar te stimuleaza. Nu e usor, dar e posibil. Pas cu pas, alegere cu alegere, ajungi sa-ti rescrii propria poveste.
Autonomia este reprogramarea si vindecarea- nu izolarea
Autonomia energetica nu inseamna sa traim singuri, rupti de lume. Inseamna sa nu mai cerem din lipsa, ci sa primim din abundenta. Inseamna sa fim conectati unii cu altii, dar nu dependenti unii de altii. Sa ne hranim cat e necesar, dar nu sa consumam. Sa cerem ce avem nevoie, dar nu sa cersim. Sa oferim intr-atat incat sa nu ne golim.
Cand incepi sa te umpli singur, lumea nu mai este o sursa din care smulgi energie. Devine un spatiu in care energia ta se amplifica prin ceilalti. Si atunci, poate pentru prima data, nu mai esti un cersetor energetic. Esti o fiinta care radiaza, atrage si care inspira.
🌳